Opacitatea transparenţei administrative
Modalitatea de guvernare care să asigure ordinea şi încrederea în stat şi în societate a fost problematica majoră a şcolii confuciene, care spunea că buna înţelegere între oameni şi ordinea în societate se obţin numai prin desăvârşirea interioară a individului şi prin supunerea lui structurilor statale şi culturale existente. Despre desăvârşirea interioară a individului ar fi multe de spus, dar pentru ca lucrurile să meargă bine în societatea noastră ar fi suficient ca aleşii noştri să-şi iubească ţara şi pe noi, românii. Dar mai ales să fie sinceri, iar în plan administrativ să existe transparenţă totală.
PMP a propus o Lege a tranparenţei totale în administraţie. În legislatura trecută, PMP a propus amendarea Legii 544/2000, privind accesul la informaţiile de interes public, astfel încât toate instituţiile şi companiile de stat să facă publice de îndată contractele semnate şi facturile achitate din bani de la bugetul de stat. Astfel, fiecare primărie, consiliu judeţean, agenţie guvernamentală, spital, şcoală sau, spre exemplu, companii de drumuri să prezinte pe pagina oficială a instituţiei orice contract încheiat, precum şi factura plătită. Poate atunci nu ar mai fi atâtea controverse între costul liniei de cale ferată Făurei-Buzău (12 mil. euro) şi Buzău-Făurei (200 mil. euro). Poate atunci, atât cetăţenii, cât şi politicienii, şi-ar vedea liniştiţi de adevăratele probleme pe care le au de rezolvat. Totul la vedere!
România are nevoie de o astfel de lege, care, din nefericire, a fost transmisă spre votul plenului cu propunere de respingere. Se află pe ordinea de zi şi aşteaptă să fie votată. „Este esenţial să facem acest pas pentru a responsabiliza decidenţii care gestionează bani publici şi, totodată, pentru a le oferi cetăţenilor posibilitatea de a şti cu exactitate ce se întâmplă cu banii încasaţi din taxe şi impozite!”, spunea, pe bună dreptate, europarlamentarul Eugen Tomac.
Şi, nu în ultimul rând, ar avea de câştigat şi politicienii noştri pentru că ar mai creşte puţin încrederea cetăţenilor în ei. Încredere care, între noi fie vorba, tinde spre zero.
Dar se pare că păstrarea credinţei şi a sincerităţii/transparenţei sunt principii (deşi primordiale) peste care s-a aşezat praful ignoranţei şi nepăsării celor care ne conduc, din fericire, vremelnic.
