„Organizarea a fost deficitară, dar cu ce am ajutat înjurând?”

„Fata cu cartea” este o imagine emblematică a sutelor de mii de persoane care duminică au stat la cozi ca pe vremea regimului comunist. Doar că de data aceasta nu ca să cumpere carne, ci ca să-și exprime opțiunea de vot, un drept garantat de Constituție. Un drept la care, spune ea, a renunțat din cauza agresivității unora dintre alegători, motivată de organizarea deficitară procesului electoral în străinătate.
Se numește Marilena Sasu și vine din Râmnicu Vâlcea. Este plecată în Italia de aproape două decenii și, în adâncul sufletului, speră ca într-o zi să se întoarcă acasă. Doar că ultimele zile i-au reamintit o parte din motivele pentru care a plecat din țară: mentalitatea problematică și comportamentul inadecvat al unora dintre semenii noștri, indiferent de pătura socială din care provin.
„Fata cu cartea” este povestea unei românce care a decis să voteze duminică în Roma, locul de adopție. Așa au văzut-o toți cei care s-au dus la secțiile de vot de la Accademia di Romania: o fată cu o umbrelă, stând cuminte la o coadă imensă, cu o carte în mână.

Povestea din spatele unei fotografii

Cineva a apreciat imaginea și i-a cerut voie să o fotografieze. Iar fotografia a devenit virală pe net. A apărut chiar și într-un ziar românesc din Italia, alături de experiențele trăite în acea zi de protagonistă, pe care le-a povestit pe pagina sa de Facebook, pentru a le împărtăși cu prietenii. Postarea descrie cele două Românii: una a oamenilor civilizați, mânați de spiritul de civism și de bun simț, alta a celor care s-au lăsat copleșiți de neputință, de frustrări, de sentimente negative și, sub justificarea că s-au săturat de umilințele autorităților, au început să înjure, să amenințe, să strige. Marilena consideră că nu există scuză sau motiv pentru care să lipsească vreodată de la votare, „dreptul și obligația oricărui cetățean”. S-a „înarmat” cu o carte, după ce s-a dus prima dată la vot și a văzut cât e coada, revenind cu bateriile încărcate: „Am mers acasă, am mâncat, mi-am luat o carte de citit și am plecat spre secție”.

„M-a întrebat dacă îi permit să mă fotografieze, i se părea inedit să stau la coadă să citesc”

La ora 16.00, când s-a așezat cu umbrela la coadă, fiindcă ploua, și-a scos cartea și a început să citească, „pentru a nu simți greutatea timpului”. Este momentul în care un domn a întrebat-o dacă îi permite să o fotografieze, pentru că i se părea inedit să stea la coadă la votare și să citească „Mie mi se părea normal, indiferent ce fel de așteptare ar fi. Așa se explică poza preluată de mine în postare”.
La coadă, mai spune Marilena, a întâlnit oameni de toate felurile: turiști care și-au sacrificat ziua ca să voteze, deși în ziua următoare se întorceau în țară, oameni veniți în delegație, unii guralivi, alții tăcuți, unii care se așezau la coadă mai în față, unii extrem de zgomotoși: „Din când în când, dinspre secțiile de votare se auzeau sloganuri, fluierături, huiduieli, lume agitată”, toată lumea cu o singură speranță – aceea că va reuși să voteze.

În incinta Accademiei di Romania, lumea „a uitat efectiv de reguli”

Haosul a început după intrarea în incinta Accademiei, când lumea „a uitat efectiv de reguli”. Au apărut instigatorii, oameni care agitau mulțimea doar cât să filmeze, femei care țipau din cauza îmbulzelii. „Era un haos general, dar eram decisă să rezist”, povestește Marilena. Numai că planurile i-au fost date peste cap după ce a intrat în incinta clădirii: „A început coșmarul care a durat aproximativ 80 de minute”.

Învinsă de „realitatea din Diaspora românească”, după patru ore de stat la coadă

„La ora 20.00 au început să împingă din spate. La ora 20.15 am decis să abandonez, pentru că deja mi-era frică să nu degenereze lucrurile”. Erau vreo cinci – șase persoane, alături de instigatorul care filma doar când agita mulțumea, „ca și ceilalți care filmau numai când instigau, nu și când jigneau personalul”. „Au zburat amenințări grave și mă gândeam că, dacă la ora 21.00 se blochează calculatoarele și se închid urnele, iese prăpăd. În plus, începuseră să împingă din ce în ce mai mult și, chiar dacă eram la un metru de ușa intrării în secție, nu înaintam deloc, pentru că tot intrau pe laterale”.
Și a renunțat, după patru ore de stat la coadă: „Am ieșit plângând și afară am văzut că nu mai era nimeni dincolo de poartă, probabil unii abandonaseră fiind convinși că nu vor ajunge să voteze până la ora 21, iar alții erau deja intrați, între sutele de oameni care se înghesuiau în curtea interioară și la intrarea în clădire”, își amintește Marilena.

„Organizarea a fost deficitară, dar cu ce am ajutat înjurând, amenințând și huiduind?”

„Am plecat înfrântă de lipsa de educație și civilizație a unora. Personalul de ordine și pază a fost insuficient, pentru că erau alegeri și in Italia. Nu a fost organizarea cum trebuie, de acord, a fost deficitară, dar cu ce am ajutat înjurând, amenințând și huiduind?“, mai spune fata.
Deși a plecat din zonă cu trei minute înaintea orei 21.00, după ce s-a liniștit, avea să afle ulterior că toți cei care erau înăuntru au putut vota până la ora 23.00.
Accademia di Romania, unul din locurile unde au existat secții de votare în Roma, este o instituție cultural-științifică înființată la propunerea lui Nicolae Iorga. Marele om de stat și de cultură român și-a dorit două școli românești în Roma și Paris pentru perfecționarea românilor din străinătate în domenii precum: filologie, arhitectură, arte plastice și istorie.

Sursa: http://ziare.eclub.ro