Cum ar putea fi eradicată pesta porcină africană cu ajutorul unui prădător feroce
O organizaţie paneuropeană de mediu – Societatea Europeană de Wilderness (Sălbăticie) – a publicat de curând un studiu despre pesta porcină africană şi modul în care boala poate fi ţinută sub control. Specialiştii demonstrează că tactica de eradicare a virusului a fost greşit aleasă, inclusiv în România.
Pesta porcină africană a apărut iniţial în Africa şi s-a răspândit până în Europa. Primele rapoarte pe această temă, în Europa Centrală, au fost publicate în 2007. Boala a infestat populaţiile de mistreţi din întreaga Europă şi, de asemenea, s-a răspândit la porcii domestici în unele ţări, printre care şi România. În timp ce o analiză a Autorităţii Europene pentru Siguranţă Alimentară (EFSA) nu a putut confirma o corelaţie între numărul de focare raportate la porcii domestici şi numărul de cazuri de pestă porcină africană la mistreţi, virusul se răspândeşte prin Europa prin contact direct cu sângele sau alte fluide ale animalelor infectate. Aceasta înseamnă că vehiculele de transport contaminate, hainele, uneltele, vânătoarea şi echipamentul agricol cresc riscul de răspândire a virusului. Un studiu recent efectuat de Institutul german Friedrich-Löffler a evaluat riscul pătrunderii pestei porcine africane în Germania prin mistreţul infectat ca fiind unul moderat. Acelaşi studiu a confirmat însă că reducerea populaţiei prin vânătoarea intensificată este puţin folosită. Căile antropogene rămân principalele cauze ale răspândirii bolilor pe distanţe mari în Europa şi Africa. Cele mai eficiente măsuri pentru a ţine virusul pe loc Pe lângă interdicţiile de import şi monitorizarea populaţiei, monitorizarea pasivă s-a dovedit a fi cea mai eficientă măsură de prevenire pentru a menţine virusul pe loc. Monitorizarea pasivă înseamnă măsuri naturale sau selecţia vânătorilor non-umani. În cele mai multe părţi ale Europei este vorba despre lup. Mistreţul este una dintre principalele surse de hrană ale lupului. Lupii preferă pradă uşoară, adică animalele bolnave sau slabe, deoarece aceasta face ca vânătoarea să fie mai uşoară şi mai puţin riscantă pentru ei. Deoarece virusul nu dăunează altor animale sălbatice, lupii pot juca un rol esenţial în gestionarea bolilor. Un exemplu oferit de Slovacia evidenţiază rolul lupului în gestionarea focarelor de pestă porcină. Lupii slovaci ţin pesta porcină departe de teritoriile lor Numeroase studii demonstrează efectele foarte importante ale lupului asupra ecosistemelor. Managementul turmelor de mistreţ sau al populaţiile de cerbi sunt doar două exemple. Două studii slovace din anii 1990 şi 2000 arată că haitele de lupi slovace ţin pesta porcină parţial sau total departe de teritoriile lor. Hărţi suprapuse cu teritoriile haitelor de lupi şi ale focarelor de pestă porcină subliniază acest fapt. Animalele infectate prezintă semne ale infecţiei în câteva zile şi, prin urmare, sunt mai slabe şi mai leneşe decât cele sănătoase. Acest lucru le transformă în pradă uşoară pentru lupi. Uciderea animalelor infestate diminuează epicentrele bolii şi astfel reduce posibilitatea de răspândire în continuare.
Chiar dacă vânătorii umani au încercat să-şi asume această sarcină, cele două studii arată că lupii, în special haitele de lupi, au mult mai mult succes în controlul bolii. Acest lucru subliniază în continuare rolul important pe care lupul îl joacă în menţinerea unui ecosistem sănătos. În cele din urmă, există un motiv pentru care numim lupul este numit doctorul sălbăticiei.
În România, pesta porcină a fost înregistrată în 295 de localităţi din 18 judeţe, în total fiind eliminaţi 362.648 de porci afectaţi de boală. Până săptămână trecută, au fost despăgubiţi peste 8.000 de proprietari. Valoarea plăţilor este de aproximativ 208 milioane lei. Deşi se vorbeşte despre câteva sute de cazuri de pestă porcină la mistreţi, nu există date oficiale în privinţa numărului de animale sălbatice sacrificate după ce s-a dat liber la vânătoarea de mistreţi, până la această dată. Societatea Ornitologică Română (SOR) a atras şi ea atenţia asupra faptului că vânătoarea mistreţilor şi a prădătorilor poate extinde focarele de pestă porcină africană, dar şi că măsurile autorităţilor române vin în contradicţie cu recomandările Uniunii Europene şi cu cele ale oamenilor de ştiinţă. Iată site-urile puse la dispoziţie de către (SOR) pentru cei care vor să afle mai multe: https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/animals/docs/ad_control-measures_asf_wrk-doc-sanco-2013-7138.pdf (pagina 8) https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/animals/docs/ad_control-measures_asf_wrk-doc-sante-2015-7113.pdf (pagina 6) https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2014.3616.
Sursa: http://ziare.eclub.ro
