BLESTEMUL ȘI REALITATEA CĂRBUNELUI (1)
Satul meu natal, Izvoarele, este una din localitățile care trebuiau rase de pe suprafața pământului, pentru ca terenul să fie transformat în exploatare minieră de suprafață. Noi, locuitorii de acolo, care știam și credeam că se va întâmpla, așteptam cu înfrigurare momentul în care conducerea comunistă ar fi dat ordinul de evacuare. Acest aspect neplăcut nu s-a mai întâmplat, fiindcă a venit acel an, 1989. Dar totuși, în alte localități ale Gorjului, acolo unde lignitul era sau mai este în subsol, strămutările s-au produs. Cu vaiete, cu blesteme, cu opoziții vehemente, oamenii și-au părăsit casele, pentru a fi demolate și strămutate. Ce-i drept, întotdeauna, în astfel de situații, li s-au asigurat locuințe, strămutaților, poate cu condiții mult mai bune decât au avut. Dar viile, livezile, pământurile care le-au păstrat și iubit cu sfințenie, pe care le-a curs sudoarea și lacrimile, unde au îngropat morții, sau unde s-au născut idilele, au rămas în fața dinților nemiloși ai excavatoarelor miniere, care înaintau intempestiv… Cei care nu se supuneau strămutării, erau domoliți sistematic de regimul lui Ceaușescu. O altă categorie a celor prejudiciați de expansiunile exploatărilor miniere, erau aceia care au rămas în casele lor, dar fără terenuri. Mai cu japca, mai la înțelegere cu reprezentanții conducerii miniere, mai cu opoziții ferme, utilajele miniere au avansat în fronturi. Cu ani buni în urmă, când nu se punea problema cărbunelui, așa cum se pune astăzi, aprovizionarea cetățenilor cu cărbune pentru încălzire, nu era socotită o problemă pentru unitățile miniere, dară minte o infracțiune. Pe de o parte se socotea că pământul este al oamenilor, iar ei aveau dreptul moral de a beneficia de cărbune, iar pe de altă parte, minerii fiindcă îl exploatau, la fel, aveau dreptul moral, de a se încălzi cu cărbunele pe care călcau cu picioarele. Chiar dacă nu era legal, totuși astfel de nevoi erau privite mai degrabă, omenești, decât încălcări ale legii. Deseori m-am pus în situația acelor oameni care au rămas fără case, fără truda și frumusețea din curțile lor. Mă gândeam, cum ar fi posibil să fiu arestat, fiindcă iau cărbune de sub locul în care m-a născut mama, sau de sub locul unde a fost înmormântat, bunicul… (va urma)
