De unde atâta suferință?
De câte ori ne plângem de câte o problemă de sănătate a noastră sau a cuiva apropiat, inerent punem problema sorții, a E-urilor, a poluării, a stresului, a cuiva, a ceva care ne duce în aceste situații. Dar, de foarte puține ori, sau chiar niciodată nu ne asumăm (marea) parte de vină. Nici nu conștientizăm, poate. Nu îi conștientizăm nici pe alții, în cazul în care noi înșine realizăm care este cauza fenomenului. Mâncăm ce ne place și cât ne place, apoi ne văităm de obezitate sau de afecțiunile care apar. Discutăm între noi, ajungând la concluzia că stresul e de vină, politicul, guvernul, dar niciodată, noi! Facem diabet, tot stresul e de vină… Toate sunt cauzate de stres, de politic, de alți factori, noi fiind doar victime și nu altceva. Cât băgăm în noi și ce băgăm în noi, nu se pune. Mai grav este atunci când din cauza inconștienței și lăcomiei noastre, ajung să sufere ființe total nevinovate, care nu au cum să conștientizeze, nicicum. Fătul din pântecul femeii însărcinate, sau pruncușorul de la sânul mamei, nu au nicio vină dacă i se transmite prin cordonul ombilical sau prin laptele mamar, toxinele pe care mama și le asumă cu sau fără bună știință. Satisfacerea poftelor sale, duc inerent la îmbolnăvirea pruncuțului. Nici nu trebuie să fii medic, pentru a realiza că băuturile alcoolice sau colorate, țigările sau alte pofte, sunt adevărate otrăvuri pentru ființa inocentă din pântec sau de la sân. Apoi, când se îmbolnăvește, pe la câțiva anișori, se zice că „uite ce-nseamnă stresul, poluarea, eurile, guvernul… a atacat și pe un copil care n-a băut, n-a fumat, n-a mâncat grătare sau tigăi de ouă…
Maria Pădureanu