Tiberiu Grigoriu, perfecționistul care tace și face

L-am întâlnit pe inginerul Tiberiu Grigoriu acum vreo zece ani, când demarasem un alt proiect de suflet, ziarul „Cartonașul galben”. Îmi fusese recomandat ca omul care este capabil să facă un ziar chiar și în Excel, care este un program de calcul tabelar. În paranteză fie spus, în anul 2000, a scos ziarul „Capitalistul” (care a apărut doar în vreo 10 numere) în… CorelDRAW, un program de… grafică! Cred că, dacă l-ar fi întâlnit Fănuș Neagu, mai mult ca sigur că la el s-ar fi gândit când a dat romanului său titlul „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”.

Minte scormonitoare, absolvent al Facultății de Tehnologie Chimică din Iași încă de pe vremurile când se mai făcea carte în România, acesta nu s-a mulțumit doar cu meseria sa de bază – pe care, de altfel, și-a onorat-o vreme de 17 ani în cunoscuta firmă ARTEGO S.A. –, dar a cochetat și cu politica, ajungând șef de cabinet parlamentar la domnul deputat profesor Ion Mocioi, ca să nu mai amintim că este la a treia candidatură pentru Consiliul Local Tg.-Jiu, făcând cinste fiecărei echipe în care a fost cooptat pentru calitățile sale umane, profesionale, politice. Îmi amintesc că, la o discuție la care inginerul nostru nu era de față, cineva l-a întrebat pe scriitorul gorjean Alex Alexandru de ce colaborează cu el, pentru că este un om dificil. La care cunoscutul om de litere a răspuns: „Tocmai de-aia! Pentru că astfel sunt sigur că treaba va ieși bine făcută!”… Căci, după ce nu a mai fost angajatul Parlamentului României, inginerul Grigoriu și-a demarat propria afacere, într-un domeniu care n-a avut tangență cu diplomele obținute, ci și-a valorificat vechea sa dragoste de calculatoare îmbinată cu pasiunile sale culturale: a-nceput să se ocupe de editarea ziarelor și revistelor. La un moment dat, prin începuturile frumoșilor dar greilor ani 2000, la firma sa se tehnoredactau aproape jumătate dintre ziarele care apăreau în Gorj!
După cum a mai avut și o lungă și frumoasă colaborare cu Colegiul Național „General Gheorghe Magheru”, unde de altfel a și absolvit, în 1982, ajutându-l pe fostul director, răposatul inginer Dumitru Bunoiu, să ducă și să mențină revista liceului, CUGET LIBER, vreme de 10 ani, pe locul întâi la nivel național, la secțiunea Caleidoscop, la concursurile între revistele de liceu. N-au câștigat acest titlu licee de renume, ci tocmai cea pe care o ajuta să intre la tipar prietenul nostru. Interesant, acum realizez că este singurul om pe care îl cunosc și care poate să facă de unul singur un ziar, de la cap la coadă: el să ia interviurile și să facă pozele, el să scrie articolele, indiferent de subiect, el să facă grafica și modulele de reclamă, el să facă tehnoredactarea și cred că ar fi în stare, dacă-i dă cineva ideea, să își scoată singur ziarul la un tipar offset…

Calitatea rezultatelor ieșite din mâinile sale, precum și modul său de a fi, a făcut ca Tiberiu Grigoriu să aibă foarte mulți prieteni, iar colaboratorii săi să îi rămână fideli, multe dintre cărțile autorilor gorjeni de prestigiu purtând amprenta sa. Pentru el, clienții nu sunt numai colaboratori, el are darul de a-i face prietenii săi și fără a face eforturi în acest sens! Rămâi surprins ce frumos poate vorbi despre acest om cunoscutul poet și membru al Uniunii Scriitorilor din România Spiridon Popescu! Și nu numai el, ci mulți dintre oamenii de cultură ai Gorjului care l-au cunoscut direct: scriitori, artiști, profesori… Este un om deschis, care pune preț tocmai pe adevăr și luptă pentru ca adevărul să stea mereu la locul lui. Este suficient ca să urmărești cu atenție câteva dintre postările sale de pe Facebook ca să ai o imagine despre calitățile acestui om. Când a aflat că este candidat la un post în Consiliul Local Tg.-Jiu, prietenul său, cunoscutul avocat bucureștean Liviu Dăscălescu (fost magistrat ajuns inclusiv în Consiliul Superior al Magistraturii, un om deosebit, legat nu doar profesional, ci și sufletește de meleagurile gorjene) îi scria: „Dacă o să pierzi, îți spun de pe acum motivele: ești cinstit, sincer, inteligent, gură mare și o lecuță nebun! Într-o lume cum aș vrea eu să fie, ai câștiga! Și vezi, asta ți-o spune un om total de dreapta, nu de stânga, cum ești tu!”. Logica spune că, atunci când te apreciază până și oamenii cu alte opțiuni politice, înseamnă că există motive întemeiate, puternice, nu doar relația de prietenie cu cel lăudat…

Pe tărâmul administrației publice și politicii s-a manifestat, în ultimii șase ani, în ședințele Comisiei de Dialog Social, fiind unul dintre puținii căruia nu i-a tăcut gura când a avut ceva de spus. Despre el scria, acum 6 ani și ceva, ziarul „Pandurul”: „Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Ciprian Florescu, a declarat că agenţiile de turism sunt cele care ar trebui să promoveze judeţul. I-a ţinut isonul prefectul de Gorj, Alin Văcaru. Însă cei doi şefi ai judeţului abia s-au ţinut la Tiberiu Grigoriu, lider de sindicat la ……, membru în Comisia de Dialog Social, care le-a pus în vedere lucruri corecte şi de bun simţ. Singurul dintre cei aflaţi la masa din Sala Maură care a îndrăznit să-i spună vicelui că administraţia judeţului nu şi-a terminat treaba a fost Tiberiu Grigoriu: «Care este programul de dezvoltare din punctul de vedere al administraţiei pe o anumită perioadă de timp? Dumneavoastră ar trebui să faceţi această strategie, nu operatorul de turism. Dvs. stabiliţi cadrul prin care să se facă aceste lucruri. Uitaţi-vă ce este la Rânca. Vă place? Câte exemple din astea doriţi să mai aducem? Doriţi să fie toate la fel? Haideţi să le facem organizat! Care sunt strategiile pe care le aplicaţi pentru ca turismul din Gorj să fie organizat, curat?», a spus acesta.” Din păcate, și tăcerea este un răspuns iar adevărul umblă mereu cu capul spart…

Prietenul nostru, care de obicei tace și face, pentru că doar așa pot apărea minunile ce ies din mâinile sale, este însă și un partener de discuție feroce, având nu doar o minte combinatorie așa cum îi stă bine oricărui inginer care se respectă, dar este și posesorul unei culturi generale făcute în aproape 55 de ani de lecturi, el începând să citească încă de la 3 ani și jumătate, sub privirea deloc îngăduitoare a bunicii sale paterne, puțintel nemțoaică. Iată doar două dintre motivele pentru care, de câte ori am reușit să-l prind mai liber, l-am rugat să vină alături de mine în emisiunea „Valori gorjene”, de la televiziunea Acces TV, unde, deși era un talkshow, ratingul arăta că gorjenii erau interesați de răspunsurile sale la întrebările pe care i le puneam, inginerul Grigoriu fiind un om care, dacă discuți cu el, rămâi cu impresia că este păstrătorul tuturor răspunsurilor. Comunică foarte ușor, logic, argumentat, fiind un adversar redutabil prin „basculanta” de exemple, argumente și dovezi pe care le „răstoarnă” peste interlocutorul care ar avea nefericita idee să îl provoace la discuții contradictorii. Iar experiența mea spune că această comunicare este un atu important pentru un om care se avântă pe terenul politicii, mai ales când vedem la tot pasul oameni în funcții înalte care au o vorbă bolovănoasă, incoerentă, ilogică și, mai grav, cu o exprimare plină de greșeli care nu fac nicio cinste limbii române. Cu toții știm nenumărate exemple, așa că nu mai insist în această direcție.

Ce mi-a mai plăcut la acest om a fost și faptul că se zbate pentru ideile sale din tot sufletul. Îl simți de la o poștă că este un om pasional, sincer, dedicat, care dorește și se zbate ca să rămână niște lucruri bune în urma sa. Mă enervează chiar, uneori, cu consecvența sa de a reuși să facă unele lucruri în care alții încetează să mai creadă și le lasă baltă. Îl simți imediat că este un om care-și iubește semenii, cărora știe să le adreseze oricând o vorbă caldă, sfătoasă – în paranteză fie spus, omul pare că are două cărți de căpătâi, din conținutul cărora amintește mereu cu mare plăcere: Biblia și „Povestea vorbii”, a celebrului Anton Pann –, mai de fiecare dată găsind un proverb, o zicătoare ori o altă perlă din străvechea înțelepciune populară care se potrivește la fix pentru diversele situații de viață care cer soluții. Sincer, la capitolul soluții cred că ar fi cel mai bun nu din Consiliul Local Tg.-Jiu, ci din multe alte trecute consilii locale, pentru că acest om pune mai mult accent pe găsirea de soluții decât pe interesele unora și altora. Aici chiar și colegii săi de partid cred că ar putea avea probleme cu el, pentru că nu-l văd pe inginerul Grigoriu ca fiind un om cu partipriuri. Dacă nu și-a pătat onoarea până acum, la cei 57 de ani ai săi, e greu de crezut că ar face-o de-acum încolo – „calul bătrân nu se mai învață la ham”, cum ar spune prietenul nostru.

Întrucât nu-i place să bată toba, puțină lume știe că omul a avut inclusiv posibilitatea să ajungă secretar de stat la Ministerul Industriei și Comerțului (era prieten de familie cu răposatul Mircea Ciumara încă dinainte de 1989, iar în ultima sa vizită în Gorj, ca ministru, celebrul fumător de pipă țărănist i-a făcut o astfel de propunere, arătându-și, cu acest prilej, încrederea în profesionalismul și mintea acestuia; prietenul nostru însă l-a refuzat politicos, rămânând în continuare la ARTEGO, între gorjenii săi, să aibă grijă de familia sa și de o mamă cu probleme de sănătate care, în cele din urmă, au făcut-o să lase în urmă multă durere în rândul familiei și prietenilor), așa că nu goana cu limba scoasă după funcții îl mână-n luptă, ci, așa cum am observat de-a lungul timpului, un idealism parcă desprins din vremurile romantice.

Omul nostru CHIAR CREDE în ce spune și ce face! Doar așa poate fi explicată „fixația” sa pentru o reformă a sistemului medical din Gorj, cu precădere în Spitalul Județean de Urgență din Tg.-Jiu. În Comisia de Dialog Social de la prefectură, se luptă de șase ani cu morile de vânt, vorbind ca Moise-n pustiu. Împreună cu prietenii săi din Federația Națională a Muncii (afiliată la CSN Meridian, confederație pe care o reprezintă cu cinste în Comisia de Dialog Social, alături de celebrul luptător pentru drepturile salariaților Constantin Crețan, din păcate cunoscut mai mult pe plan internațional decât pe la noi, dar, după cum zicea și Iisus: „Nimeni nu e profet în țara lui”), au prezentat chiar un proiect al unui set de acțiuni care să ducă la ridicarea sistemului sanitar gorjean până la nivelul și cerințele unei Europe a secolului XXI, în care suntem de 13 ani dar de la care părem incapabili să luăm și lucruri bune. Acțiuni care nu costau nimic în afară de niște voință politică, de niște organizare la un nivel superior, nici n-au fost luate în calcul. Propuneri de achiziții de aparatură specializată (fără niciun ban, doar cu un pic de insistență la Ministerul Sănătății, ca să le achiziționăm prin programele naționale de sănătate sau pe fonduri europene) au fost tratate cu indiferență. Din păcate, a trebuit să vină această pandemie ca să se ajungă la vorbele sale și să se miște nițel lucrurile în direcția corectă. Eh, ce bine era dacă, încă de acum șase ani, se luau măsurile propuse de către inginerul Grigoriu: circuite separate, izolări, prin montarea de uși, paravane și încuietori nu doar la intrările fiecărei secții din spital, ci și la compartimentele specializate, limitarea accesului de peste tot (mai ales dinspre ambulatoriu) în spital ș.a. Ce bine era dacă se achiziționau acele sterilizatoare cu ultraviolete și cu ozon, care ar fi putut rezolva inclusiv problema infecțiilor nosocomiale, de care orice spital se vaită! Ce bine era dacă, la ora actuală, se putea folosi un accelerator liniar de particule, care nu mai punea pe drumuri sute și sute de gorjeni din cei peste 7500 de bolnavi de cancer, care trebuie să bată peste 300 de kilometri pentru a ajunge la un loc de tratament radiologic, să își salveze viețile! Câte vieți nu s-ar fi salvat dacă aveam și noi un compartiment de chirurgie intervențională sau dacă ar fi fost aplicată de mai multă vreme și la noi tromboliza, metoda modernă care nu doar că îți poate salva viața, dar poate să ducă la o recuperare completă a cuiva care a suferit de un AVC ischemic! Ce aflux de pacienți ar fi în spitalele noastre dacă s-ar fi înțeles că în secolul XXI e rușinos ca un spital județean să nu poată face transplanturi sau să nu folosească produse fabricate prin bioprintare, produse care nu mai necesită o atenție deosebită acordată respingerii, întrucât materialul genetic aparține deja pacientului! Poate vă miră că un inginer se bagă în problemele spitalelor. Dar acesta a crescut de mic prin spitale, mama sa fiind asistentă ATI, iar în ultimii 11 ani starea de sănătate l-a adus în situația de a umbla mult prin spitale de renume, unde a văzut și auzit lucruri pe care le-ar dori implementate și la Gorj, spre binele pacienților.

Ar mai fi multe de spus despre inginerul Grigoriu. Ciudat, acum realizez că n-am auzit despre el că ar fi făcut, vreodată, ceva ilegal sau imoral, iar asta, în politica românească, adesea este un dezavantaj, că nu este șantajabil. Este un om despre care până și adversari de-ai săi vorbesc, dacă nu neapărat de bine (doar de-aia sunt adversari, nu?), măcar vorbesc cu un vizibil respect. Este omul soluțiilor inedite, rezultate din privirea unei probleme pe toate părțile. Dintr-o dată, parcă mi-aș dori ca să fie cât mai mulți ca el în Consiliul Local Târgu-Jiu! Am certitudinea că „municipiul lui Brâncuși”, în 10 ani, ar arăta cu mult mai bine! Pentru că sunt convins că omul ăsta chiar ȘTIE și POATE, iar acum ȘI VREA! Doamne-ajută!