LA CULES DE STRUGURI

Larisa, Leni, Emil,
Împreună cu Ilie,
Un băiat mereu util,
Au mers la cules de vie.

Aveau cu ei o păpușă
Ce purta numele Loly,
Și-o micuță cățelușă,
Pe care o chema Doly.

Culegeau, punând în coș,
De pe buștenii de vie,
Struguri mari, struguri frumoși,
Cei trei frați și cu Ilie.

Au cules struguri, din plin,
Doar erau chitiți pe fapte,
Când deodată, din senin,
Doly a-nceput să latre …

Lătra aprig, printre vițe,
Încrunta ochii frumoși,
Spre două hoațe, vulpițe,
Ce furau struguri din coș ,,,

– Umblați tot cu vicleșuguri!
Le zise Doly, acerb.
– Noi nu ajungem la struguri!
Nu cunoști acel proverb?!?