CITITORII ÎNTREABĂ, AVOCATUL SECULA GHEORGHIȚA LOREDANA RĂSPUNDE
Răspuns de la Avocat Secula Gheorghița Loredana, pentru domnul IFRIM ILIE, din Țicleni:
În situația menționată de dumneavoastră nu se precizează perioada derulării raporturilor de ucenicie. Astfel, în funcție de data derulării acestei perioade de ucenicie sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la acea dată.
Întrebarea este generată de posibilitatea de a considera perioada de ucenicie ca perioadă componentă a stagiului de cotizare, adică de a stabili dacă în intervalul în care o persoană a fost ucenic cu plată sau a urmat cursurile unei școli profesionale au fost datorate sau/și plătite contribuțiile de asigurări sociale în sistemul public, respectiv a stabili dacă ucenicia poate fi considerată perioadă contributivă.
Examinarea jurisprudenței la nivel național a relevat că instanțele judecătorești sesizate cu aceste litigii au soluționat diferit această problemă de drept, considerând ca elemente esențiale pentru pronunțarea soluțiilor următoarele aspecte:
– existența unui contract de ucenicie;
– plata indemnizațiilor/salariilor;
– plata cotizațiilor de asigurări sociale;
– existența sau nu a unui contract de muncă.
În situația în care perioada de ucenicie a fost derulată înainte de 1989, ucenicia la locul de muncă era considerată o forma de calificare a tinerilor absolvenți ai școlii generale, în vârstă de 15-18 ani, încadrați în producție, prin care li se asigură pregătirea practică și teoretică necesară exercitării unei meserii. Prin urmare, ucenicia la locul de muncă era o formă de calificare profesională și se realiza pe baza contractului de ucenicie, în schimbul acesteia ucenicul fiind îndreptățit la plata unei indemnizații lunare.
Totodată, prin Decretul 389/11.10.1972 era prevăzută în sarcina unităților socialiste de stat obligația de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat precum și a sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și p) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, asigurat este persoana fizică pentru care angajatorul este obligat să rețină și să plătească contribuția individuală de asigurări sociale, precum și persoana fizică ce achită, în nume propriu, contribuția de asigurări sociale, conform acestei legi, iar stagiu de cotizare este perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru care asigurații cu declarație individuală de asigurare sau contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Potrivit prevederilor art. 48 din Legea 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV și alin. (2) din lege.
În ceea ce privește vechimea în muncă, aceasta este definită la art. 16 alin. (4) din Legea 53/2003 – Codul muncii, republicată ca fiind munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă. Așadar rezultă că stagiul de cotizare este diferit de vechimea în muncă, aceasta din urmă fiind exclusiv obținută în temeiul unui contract individual de muncă, în timp ce stagiu de cotizare poate avea orice persoană care se asigură în temeiul unei declarații individuale de asigurare sau contract de asigurare socială, în condițiile legii.
În situația în care raporturile de ucenicie au fost desfășurate sub incidența prevederilor Legii 53/2003 – Codul muncii, republicată, atunci devind incidente prevederile acesteia, respectiv prevederile art. 208 și urm., conform cărora contractul de ucenicie este un contract individual de muncă particular.
În acest caz persoana care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de ucenicie, respectiv în temeiul unui contract individual de muncă particular, este considerată persoană asigurată obligatoriu prin efectul legii la sistemul public de pensii, conform prevederilor art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) din Legea 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, beneficiind de toate drepturile care decurg din această calitate.
Așadar și în această situație, asupra veniturilor din salarii trebuiau calculate, reținute și plătite contribuțiile de asigurări sociale, caz în care perioada va fi considerată stagiu de cotizare și va fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie.
Plecând de la premisa că, a fost probată existența contractului de ucenicie, instanțele au decis diferit, tipurile de soluții reprezentative fiind prezentate de Avocatul Poporului în vederea soluționării recursului în interesul legii.
Avocatul Poporului a supus analizei întrebarea dacă poate fi recunoscută ca perioadă contributivă la calculul pensiei perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată sau a urmat cursurile unei școli profesionale. De asemenea, interesul răspunsului la această întrebare se circumscrie la situațiile în care ucenicia a fost realizată anterior datei de 1 aprilie 2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Ca urmare a suitei de acte normative aplicabile în timp în legătură cu problema dacă perioada de ucenicie poate fi avută în vedere la calculul vechimii în muncă, Avocatul Poporului a concluzionat că „această perioadă trebuie să fie considerată stagiu de cotizare dacă se face dovada plății contribuțiilor la asigurările sociale, cu specificația că în perioada 1950-1953, pentru ucenici, aceste contribuții nu s-au plătit.“
Constările și decizia completului ÎCCJ:
În ceea ce privește jurisprudența Curții Constituționale, nu au fost identificate decizii cu relevanță directă. Instanța de contencios constituțional a stabilit, însă, la nivel de principiu, că stagiile de cotizare asimilate, altele decât cele prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi luate în calcul cu prilejul recalculării pensiilor stabilite sub imperiul legislației anterioare. Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 262/2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. a) și art. 169 alin. (1) și (1)1 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-a mai arătat că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituția României, republicată, condițiile de exercitare a dreptului la pensie se stabilesc prin lege.
Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească condițiile și criteriile de înscriere la pensie, precum și să le modifice pe cele anterior stabilite. Datorită modificărilor succesive ale legislației pensiilor, titularii dreptului la pensie se află în situații deosebite în raport cu data la care se înscriu la pensie și legislația în vigoare la data respectivă. Concordant jurisprudenței proprii și celei a Curții Europene a Drepturilor Omului, situația obiectiv diferită în care se află diferitele categorii de persoane justifică instituirea unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără a fi încălcat principiul egalității în drepturi și al nediscriminării.
Cu toate acestea, Curtea Constituțională a reținut că unul dintre obiectivele noii legislații a pensiilor este acela de a elimina inegalitățile și discrepanțele existente între drepturile de care beneficiază cei pensionați anterior intrării în vigoare a noilor reglementări, sens în care a prevăzut recalcularea și recorelarea pensiilor. Astfel, art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, a prevăzut că pot fi valorificate stagii de cotizare care nu au fost avute în vedere la recalculare.
În urma examenului întreprins, pe reglementările existente în timp (și care se regăsesc în decizia pronunțată), completul ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată și a urmat cursurile unei școli profesionale:
– anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale;
– între 1 ianuarie 1949 și 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privința ucenicilor a existat obligația virării contribuțiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale;
– după 1 ianuarie 1954 și până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare și vechime în muncă perioada practicii în producție.
Deci, din coroborarea textelor de lege menționate rezultă că toate perioadele pentru care s-a datorat, reținut și plătit contribuție la bugetul asigurărilor sociale de stat constituie stagiu de cotizare în înțelesul legii pensiilor și vor fi luate in calcul la stabilirea drepturilor acordate în raport de această lege, respectiv la stabilirea drepturilor de pensie. În concluzie, în situația în care pentru sumele încasate în temeiul contractului de ucenicie angajatorul a calculat, reținut și plătit contribuțiile de asigurări sociale, atunci perioada respectivă poate constitui stagiu de cotizare și va fi luată în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
