NU TE-AM ALES SĂ MĂ DISTRUGI …

Nu te-am ales să mă distrugi,
Să îmi strici zilele, mereu,
Să-mi pui în cale spini şi rugi,
Să mă scufunzi când îmi e greu …

Eu te-am ales ca înger dulce,
Să-mi fie umbră pe cărări,
C-o dezmierdare să mă culce,
Să mă trezească-n dezmierdări …

Degeaba-mi spui dulcegării,
Din zori şi până-n asfinţit,
Dacă-n amurgul blândei zi,
Îmi pui în inimă, granit …

Degeaba, seara mă faci zeu,
Cu vorbe dulci, mângâietoare,
Dacă în zori, la şemineu,
Primesc săgeţi otrăvitoare …

Pe toate cele, le-ntregeşti
Într-un buchet de împlinire,
Şi apoi mi le dăruieşti
Silabisind, „Şti, din iubire …!

Ştiu că un suflet de femeie,
Tre’ să-l deschizi frumos … încet …,
Dar tu să şti, aceeaşi cheie
Deschide-un suflet de poet! …