Editorial

Lumina curată a moşului Nicolae

Editorial de ANIȘOARA STĂNCULESCU

Subiectul acestei săptămâni părea a fi, şi pe bună dreptate, intrarea sau neintrarea României în Schengen. Dar vizita din această dimineaţă la moşii mei dragi, dintre care unul este Nicolae, m-a făcut să cred că nu este aşa. De fapt, tema despre care se vorbeşte cel mai mult şi despre care vorbeau şi bunii mei  aproape octogenari este aşa-zisa taxă pe soare. Nu erau ei prea lămuriţi, dar bunul lor simţ le spunea că este ceva în neregulă cu această ordonanţă. Le-am explicat eu cum stau de fapt lucrurile. Decizia Guvernului vizează consumatorii casnici care şi-au montat panouri fotovoltaice, fie cu resurse proprii (şi numai Dumnezeu ştie câte aprobări şi cât timp se pierde pentru a le obţine) sau cu ajutor de la stat (şi nici aici n-a fost prea uşor, că de… fonduri puţine).
USR-ul acuză, Executivul se scuză, PSD-ul se trezeşte că a votat ordonanţa, dar că a fost ideea PNL-ului, obişnuita „lălăială psdnl-istă”. Cert este că există într-adevăr o Directivă a UE 2018/2001 şi un Regulament 2018/1999. Amândouă de acum patru ani şi care cuprind o serie de politici, strategii şi recomandări. Din toate acestea, vremelnicii noştri conducători (din fericire) au găsit de cuviinţă să transpună într-o ordonanţă, care nu mai putea aştepta, tocmai două articole care nu-şi aveau rostul. Adică NU ÎNSEAMNĂ  NIMIC! Art. 21(3) din proiectul OUG prevede că prosumatorii pot plăti aşa-zisa „taxă pe soare” în următoarele condiţii:
1. Au primit bani de la stat ca să-şi monteze panouri (doar în anumite condiţii, specificate prin viitoare norme);
2. Puterea instalată este mai mare de 30 kW (ceea ce cam depăşeşte consumul casnic al unei locuinţe);
3. Puterea instalata totală la prosumatori să depăşească 8% (aprox.1.600 MW) din puterea totală instalată în România (aprox. 20.000 MW) din  anul 2026. Lucru imposibil de atins în condiţiile în care astăzi puterea instalată a prosumatorilor din Romania se situează în jurul procentului de 0,5% din puterea instalată totală.
Deci, prea mult zgomot pentru nimic şi Ordonanţa de Urgenţă este de fapt Ordonanţa Fără Urgenţă căci, până în 2026, mai trece multă apă pe Jii! Vorba moşului meu Nicolae: „Mă, tataie, mă, nu face sens să ia statul banii ăştia de la ăi care fac lumină curată. E ca şi cum statul mi-ar lua mie impozit pe cele câteva platagele roşii pe care le cultiv în pământul grădiniţei mele, pământ pe care eu plătesc impozit, deja!“. Mmmm… tare mai e înţelept moşu-meu, că doar e fratele Gagăi, Dumnezeu s-o ierte!