„Eu lucrez la Motru-n mină!”, zice… ardeleanul!

A fost foarte greu să convingi un salariat sau un grup de salariaţi din cadrul CEO, sau indiferent de unde ar fi ei, despre organizarea sau reorganizarea sănătoasă a societăţii respective. Oamenii trebuie să înţeleagă că o societate bolnavă, fie ea economică sau de altă natură, duce într-un final la insolvenţă. Una sănătoasă, reprezintă garantul continuităţii activităţii şi în mare măsură, a păstrării locurilor de muncă. Președintele Directoratului din cadrul Complexului Energetic Oltenia, Sorinel Boza, s-a dovedit a fi omul potrivit, la locul potrivit. Eu cred că indiferent care ar fi fost statutul său de manager, privat sau nu, generalul Boza ar fi acţionat în aceeaşi manieră sănătoasă, aşa cum a făcut-o indiferent unde a condus. Cu toate că CEO trecea printr-o perioadă foarte dificilă, atunci când a venit la conducere, datorată unui management anterior, dezastruos, dar şi concurenţei acerbe de pe piaţa energetică, Generalul a venit cu o strategie viabilă, pentru ca acest colos economic pe care îl conduce să nu aibă soarta OLTCHIM – ului, spre exemplu. Chiar dacă a deranjat pe ici pe colea, acţiunile Generalului s-au dovedit a fi necesare şi imparţiale, asigurând atunci când nu mai spera nimeni, un stabiliment și o sustenabilitate, colosului energetic! Fiind un bun cunoscător al funcţionării societăţilor analoage din Occident, Sorin Boza vine cu soluţii care s-au dovedit a fi foarte eficiente şi în istoricul companiilor occidentale. Atât domeniul energetic, cât şi cel minier, trebuie să aibă o nouă faţă în cadrul CEO. Numai o strategie viabilă implementată în cadrul CEO, poate duce la buna funcţionare a entităţilor miniere şi energetice, la competitivitate pe o piaţă din ce în ce mai dură, şi bineînţeles la salarii decente pentru muncitorii complexului. Prin urmare, Generalul trebuie sprijinit în demersurile şi acţiunile sale, care s-au dovedit şi care se văd a se continua într-un mod viabil.

*

În urmă cu ceva ani, participând în Cluj Napoca, la Universitatea Babeş Bolyai, la o festivitate de absolvire, în care una dintre fiicele mele, devenea absolventă, am avut prilejul să asist în cadrul ceremoniei, la un discurs emoţional, care a stârnit lacrimile tuturor participanţilor. Extraordinara pledoarie a profesorului universitar, care lega ca un tot unitar, relaţia părinte – student – dascăl, s-a încheiat, spre surpriza generală, dar a mea în special, cu cântecul interpretat de acelaşi profesor, „Eu lucrez la Motru-n mină”! Evident că nu am rezistat ispitei, şi când am găsit prilejul, l-am întrebat, de ce tocmai acest cântec, la o festivitate de absolvire, aici în inima Ardealului? Mi-a răspuns că a trecut prin aceste locuri, preţuieşte şi respectă munca minerilor, pe care o consideră ca un simbol şi un reper, pentru oricare tânăr absolvent! Fără comentarii…