Energia și mineritul – mamă și tată în Oltenia! Respectați-vă părinții!

Cu circa o jumătate de secol, în urmă, atunci când s-au pus bazele energiei și mineritului, în Gorj, nici nu visau oamenii vremii, mai ales cei care lucrau în CAP-uri, ce amploare va lua această industrie modernă și necunoscută. Tot de o jumătate de secol, s-au tăiat și drumurile pribegiei, pe care le tot apucau oamenii locului, ai Olteniei, în general, în căutarea locurilor de muncă, pentru a asigura o viață mai bună, familiilor din sânul cărora, plecau. O dată deschise, primele șantiere ale energiei și mineritului, sute, chiar mii de oameni au bătut la porțile angajatorilor, ale căror cereri erau aprobate … ca pe bandă! Cu trecerea anilor, cu extinderea, exploatărilor miniere, cât și a grupurilor energetice, de la Rovinari, Turceni, Craiova, deja se putea vorbi de zeci de mii de muncitori, veniți din toate colțurile țării. Ei au fost cei care au dat țării mai mult cărbune și implicit, mai multă energie. Toată lumea muncea, conștientă de faptul pentru care vine la serviciu. Nu era nevoie de lideri sindicali, fiindcă atunci când îți faci datoria, răsplata vine de la sine, fără a fi nevoie de vreun hogitor care să se erijeze în câștigătorul drepturilor muncitorești, și în apărătorul acestor drepturi. Eu, personal, sunt de acord și respect acțiunile sindicale, acelea care acționează în mod constructiv, în colaborare cu administrațiile societăților sau companiilor, pentru bunul mers al activității, pentru binele tuturor. Dar nu sunt de acord cu acei așa ziși lideri-trepăduși, un fel de încurcă lume, care în habarnismul din tertecuța lor, mai rău încurcă muncitorii, decât să îi apere. Mai îndată par a fi niște măscărici (unii dintre ei, nu toți, evident) care fulminează pe unde apucă, amenințând cu „mari mișcări”, cu „lupte de stradă”, cu „greva foamei”, dar ei nu sunt în stare nici măcar să se apere de palmele muierilor, darămite să se angajeze în așa ceva. Adevărații lideri, reprezentanți ai muncitorilor, sunt acei oameni care își propun ca principală armă, calea dialogului civilizat, din care să câștige niște drepturi propuse. În cazul în care aceste emanații care au la bază inepții „sindicale”, se vor înmulți și perpetua, nu este exclus ca aceste ținuturi să rămână niște motive de nostalgii, pentru cei rămași fără mamă și tată, adică fără energie și minerit. Mai observ cât de blamați sunt conducătorii acestor entități, oameni care își fac serviciul într-o atmosferă tensionată. Nu de frica unor lideri terchea-berchea, ci datorită tensiunilor pe care le nasc, parcă la niște comenzi demențiale și oculte. Complexul Energetic Oltenia a fost în urmă cu doar câțiva ani, în situația de a fi închis, datorită stării dezastruoase în care se afla, în primul rând din punct de vedere financiar. Un management sănătos și implicit, eficient din ultimii ani, a adus colosul energetic în stare de sustenabilitate. Vădit deranjați, „clienții eterni” au pornit o stare de vrajbă, pe care încearcă, disperați, să o mențină. Veriga de legătură o găsesc prin acei lideri ciuri-buri, care pun botu’, la toate momelile și grăunțele. Aceste stări de învrăjbire nu fac bine nimănui. Așadar, fraților, căutați consensul și armonia, nu ura și învrăjbirea! Respectați oamenii care vă poartă înspre bine, nu pe cei care vă înfundă, țipând că vă vor binele! Respectați energia și mineritul! Respectați-vă părinții!