Editorial

Dreptatea înainte și după Hristos

Dreptatea, acest cuvânt sublim dar în același timp utopic, nu a triumfat niciodată pe acest pământ, și nici nu sunt mari speranțe să triumfe vreodată. Paradoxal, precum minciuna, și mult râvnita dreptate a avut întotdeauna picioare scurte. Pe ici pe colo, dreptatea a învins de moment, dar nu a durat mult până a fost înăbușită. Aici se poate face referire la atâtea drepturi câștigate în urma unor transformări, unor revolte sau revoluții, conflicte armate ale vremurilor și nu în ultimul rând conflicte de muncă sau mari demonstrații împotriva unor regimuri, care de moment au acceptat unele „compromisuri”. Încet dar sigur, drepturile firești, dobândite, au fost rând pe rând pierdute sau diminuate. Încă din cele mai vechi timpuri, după cum stau dovadă documentele vremii, oamenii au avut crunt de suferit de pe urma nedreptăților care au creat disproporții strigătoare la cer, cum ar fi spre exemplu o comparație între lăzile cu aur din palatele celor bogați, care aveau și legea în mâini și sărăcia lucie din colibele muritorilor de rând de la marginile cetăților. Cel mai mare act de nedreptate în percepția creștină a fost condamnarea și răstignirea lui Hristos. Deși unele interpretări lasă să se înțeleagă că a fost vorba de un plebiscit, este mult prea clar că interesele vremii au făcut posibil acest supliciu. Biserica a jucat dintotdeauna un rol determinant în desfășurarea unor evenimente, cum și atunci, în cârdășie cu ocupanții romani, a comis marea nedreptate. Deci, să condamni și torturezi până la moarte pe cel mai drept, cel mai iubitor, cel mai mare binefăcător, cel mai înțelept, cel mai neprihănit și totodată cel mai bun sfătuitor care a existat vreodată, este o nedreptate strigătoare la cer. Totuși, fariseii au „scăldat-o” cumva „post mortem” (sic) căci Biblia le sare în ajutor zicând că s-a împlinit scriptura! Hristos a înviat, după cum spune Biblia și după cum nouă ni s-a transmis din moși-strămoși până azi, dar ceilalți toți cei căzuți pradă nedreptăților, morți au rămas. Lacrimile au curs de au îngrășat pământul, după cum și trupurile lor tot la fel. Istoria nu se schimbă în ceea ce privește dreptatea, acest lucru văzându-se azi atât de clar, parcă mai bine ca oricând. Fiind săptămâna mare, dinaintea Învierii Domnului Isus Hristos, haideți măcar în aceste zile să fim mai drepți, mai buni, mai iertători, atât noi, cei mărunți, cât și voi, cei „mari”. Dumnezeu să ne ajute tuturor, să avem sărbători fericite, sănătate și bucurii! Un Paște fericit! Hristos A Înviat!