MOR…

Mor de dor, crede ce-ţi spun,
Mor de dorul tău, nebun …
Mor încet, şi mor amarnic,
Mor de dorul tău năvalnic …

Mi-au trimis mintea, hai-hui,
Ochişorii tăi căprui …
Şi mă ferecă-n ospiciu,
Gura ta, cu dulce viciu …

Părul lung, pe trup divin,
Mă condamnă la greu chin …
Trupul tău, sub păr castan,
Mă subjugă, inuman …

Două mâini mângâietoare,
Nu-mi pun capul pe picioare …
Le simt strânse ca un ham,
peste Mărul lui Adam …
*
Asta e … Dar cin’ să vină
Să ne aducă lumină,
Să ne pună-n tronu’ lat,
Unu’ lângă celălalt …?

– Vezi regin-a vieţii mele,
C-ajunserăm printre stele?
Vezi că am lăsat pământul,
Să-mi împlinesc jurământul?

Eram sigur că-ţi voi da,
Cea mai luminoasă stea,
Dar nu am putut să sper,
Că pe boltă, ţi-o ofer …