FLACĂRA LUI ADRIAN

Toţi cei ce l-am cunoscut în epoca cealălaltă.
Ne gândeam că Adrian nu va muri niciodată.
El părea nemuritor, el părea ca un trimis
Care prin spiritul lui, însuşi moartea a învins!
Nu numai că a învins-o, a-ngropat-o în noroi.
Să rămână-n veşnicie orişicare dintre noi…
Flacăra ce penetrase sufletul românului.
Se vedea că-i izvorâtă din însuşi, sufletul lui!
Flacăra cu grai şi cântec ce încânta peste tot.
Pusese la gânduri grele doar regimul idiot…
Adrian încă trăieşte şi de-a pururi va trăi,
E prezent în orice casă prin cânturi, prin poezii,
Prin vocea lui penetrantă, prin seninătatea frunţii.
Care îngheţa şi marea, care apleca şi munţii!
Adrian e printre noi, ne recită, stă la masă.
Flacăra lui luminează peste tot, în orice casă!
Adrian este la Bârca. Adrian e în Craiova,
Înfrăţindu-i pe olteni cu eterna Terra Nova…,
E în Bucureşti, în Tulcea, în Moldova-n Timişoara,
Dobrogea, Ardeal, Banat, Adrian e-n toată ţara!
Îl găseşti în Bucovina, în Crimeea e văzut,
În trupul Voivodinei sau e dincolo de Prut!

Totuşi, ceva s-a-ntâmplat, se văd oameni întristaţi,
Dunărea-i în agonie, se simt lacrimi în Carpaţi…
Dar dacă totuşi s-a dus, fie-i somnul cât mai dulce.
Celui care ne-a lăsat „Basarabia pe cruce”!
În sălaşul său din Rai să-şi găsească împlinirea.
Cel care ne-a dăruit „A mea” sau „Totuşi iubirea”!
Am fost alături de tine, tot alături o să fim
Adriane, te-am iubit. Adriane, te iubim!