Cultural

Am fost și eu cândva flăcău

Am fost și eu cândva flăcău. Am purtat cântecul prin lume, nu doar prin văi sau pe coline! Am vorbit, lumea mea dragă, despre tine! Prin doină, prin horele de joc, prin port, le-am cunoscut străinilor cât ești de frumos, poporul meu, binecuvântat de Dumnezeu! Am adus acasă lauri și cinstire, așezate acuma în vitrine, care vorbesc despre tine și în limbi străine! M-au și complimentat străinii, în presa lor, că sunt Român, „cântărețul nebun”, când când cânt, opresc călătorul în drum, iar microfoanele fac plecăciune în sălile cu acustică bune! Că le-am inundat sufletele cu valorile Jiului, puse pe glasul meu de Dumnezeu! Anii trec, urmele rămân cu glasul meu pe văile Motrului, ale Jiului, scrise pe frunza codrului și pe dragul omului!

Autor: Gheorghe, fiul țăranilor cu sufletul plin de dor.
– Gheorghe Roșoga –