De-i dai omului putere

 

De-i dai omului putere,
Dar are minți puținele,
El atunci se crede tare,
Și nimeni nu-i șade-n cale!

De te pui în calea lui,
Te face terci de făsui!
De nu-i accepți vorbele,
N-accepți nici dorințele,
Amare-ți sunt zilele!
Geaba sunt scripturile,
Că el face legile!

Dacă vrei să te opui,
Dreptatea-i de partea lui,
Nu de a sărăntocului,
E stăpânul Cerului!

El se crede Dumnezeu,
Are sfinți în jurul său,
De te judecă la greu!
Și te judecă cu ură,
După „buna” lor scriptură!

Poți să strigi, nimeni n-aude,
Căpeteniile-s surde,
Sunt surde, de teamă lui,
Și de-adâncul iadului!

Că nici ele nu-s iertate,
Că au și ele păcate,
Sunt pe bandă-nregistrate,
Faci ca el, că nu se poate!

Iar proverbul cu ulciorul,
Îl știe și Lae Chioru,
Poate fi lovit de-o piatră,
Și nu mai merge la apă!

Dar atuncea când se sparge,
Curg din el numai plotoage,
Și nu mai are scăpare,
Pune coada pe spinare,
Vrea să fugă-n lumea mare!

Grele îi sunt zilele,
L-așteaptă negurile,
Vrea să-și piardă urmele
Că-s grele păcatele!

Că și-n biblie e scris
Cum a zis Domnul de sus,
Că tot ce-ai păcătuit,
Totul trebuie plătit!

Autor; Gheorghe fiul țăranilor, cu sufletul plin de dor.
– Gheorghe Roșoga –