Actualitate

SORIN BOZA: „Mineritul și energia vor mai dura ani buni, de aici înainte!”

Încă din primele luni de după Revoluţia din 1989, veneau zonuri lansate sistematic, vizavi de viitorul mineritului şi energiei, în Oltenia, în general, dar în judeţul Gorj, în special. Realitatea este că în judeţul Gorj a fost o pâine bună de mâncat, de vreo câteva decenii, încoace. Zeci de mii de oameni au migrat de prin toate părţile ţării, în special din Moldova şi Ardeal, cu sau voia lor, pentru a lucra în bazinele miniere din Gorj, fie ele unităţi de cariere sau subteran, dar şi în şantierele celor două termocentrale, Turceni şi Rovinari. Această migrare a forţei de muncă, s-a produs în mare majoritate, pe timpul perioadei comuniste, prin acţiuni organizate, sau prin simplă opţiune, Gorjul oferind un loc de muncă bun şi cât de cât, bine plătit. Cu toate că nu se simţeau chiar „ca la mama acasă”, oamenii veneau în Gorj, în mod constant, până în perioada în care nu au mai avut posibilitatea şi şansa de a veni, datorită restructurărilor la care s-a procedat în această zonă. Revenind la ideea tensiunii constante care s-a menţinut încă din primele luni, de după Revoluţie, ea a fost indusă în mod sistematic de către cei care se ocupă de astfel de zvonuri, dar şi menţinută tot după acelaşi plan. Bine, era clară treaba că mineritul şi energia produsă de termocentralele pe cărbune, nu vor mai ţine o veşnicie. Încă din anii ’80, în România se construise prima şi singura termocentrală nucleară, cea de la Cernavodă. De aici şi concluziile trase şi de cei iniţiaţi, că viitorul energetic al României, va fi asigurat de către centralele nucleare. Dar, iată că au mai trecut 28 de ani plini de zvonuri care mai de care mai pesimiste, iar mineritul şi termocentralele, sunt încă în viaţă. Chiar dacă s-au mai închis cariere de cărbune, sau unităţi de subteran, mare parte din minerit, încă rezistă. Cât va mai rezista, iar nu se ştie, dar ceva mă face să cred că nu se va renunţa aşa de curând la această veche îndeletnicire, fiindcă şi în marile ţări ale Europei, se mai menţine, încă. Este adevărat că centralele eoliene vin ca o ameninţare a procedeului tradiţional de obţinere a energiei electrice, dar şi tehnica tradiţională s-a dovedit de-a lungul anilor, a fi una rentabilă și vitală. Rezolvarea dilemei de „a fi ori a nu fi”, a venit din partea actualei conduceri a Complexului Energetic Oltenia, care a dovedit și dovedește un management eficient, ducând colosul energetic într-o poziție sustenabilă. Președintele Directoratului din CEO, Sorin Boza, a adus liniștea  în Oltenia, asigurându-i pe olteni că mineritul și energia vor mai dura ani buni de aici, înainte.