Fermierul care a reuşit în România o afacere profitabilă şi-i învaţă şi pe alţii
Un fermier care a lucrat peste 13 ani în Italia s-a întors în România şi a înfiinţat o livadă de meri, producţia bio mergând la desfacere în străinătate. Astăzi îşi ajută şi prietenii să se dezvolte în domeniu.
Marin Şerban are 36 de ani şi o afacere care, odată pusă pe picioare, asigură profit sigur, spune bărbatul. Deocamdată mare parte îl reinvesteşte, pentru că există o piaţă de desfacere aproape nelimitată pentru astfel de marfă, explică fermierul care în 2014 a lăsat Italia în urmă, deşi „o duceam mult mai bine acolo, eram rege, locuiam într-o casă de 500 metri pătraţi, cu piscină, eu, familia şi muncitorii pe care îi duceam din România, la 200 de kilometri de patron, o femeie căreia îi administram ferma şi pe care o întâlneam de două ori pe an, pentru că avea încredere“. L-a adus însă în ţară dorul de casă, de părinţi, de prieteni, uimindu-i pe cei din Italia, spune, atunci când i-a anunţat că pleacă. Au rămas, însă, prieteni şi parteneri, de acum, de afaceri, pentru că în ţara în care a muncit atâţia ani exportă astăzi merele bio, deşi are cereri şi din Germania şi Austria.
Aventura fermierului care livrează sute de tone de mere în Italia a început în România prin 2014, când bărbatul a înfiinţat în satul bunicilor săi – în Oltişoru, comuna Găneasa, judeţul Olt – prima livadă, de aproape 3 hectare. A cheltuit aproximativ 100.000 euro, banii munciţi cu familia în Italia, dar şi alţii împrumutaţi, iar în anul următor a înregistrat ferma la APIA pentru producţia de mere bio.
Deşi nu are o problemă cu desfacerea, ar vrea să-şi vândă merele în România, însă cel mai mare impediment este că nu are deocamdată spaţii de depozitare frigorifice, astfel încât să poată livra în ritmul dictat de retailer. Este, de altfel, următorul pas pe care vrea să-l facă, anume să acceseze un alt program european şi să se doteze cu instalaţii de frig şi chiar o instalaţie pentru a transforma merele în suc bio de care să se bucure şi românii.
Fermierii, indiferent că produc în sistem convenţional sau sunt axaţi pe culturile bio, au toţi aceeaşi mare problemă – lipsa forţei de muncă. Se confruntă şi Marin Şerban cu ea, de aceea, spune, e atât de important să ai tehnologie de ultimă oră, care îşi uşurează mult munca. Deşi în Italia reuşea să aducă zeci de muncitori români, asigurând, atunci când era solicitat, şi vecinilor de fermă forţă de muncă la nevoie, în România e din ce în ce mai greu.
În Italia, ţin minte că vecinii mei de acolo, când se-apucau de vreo treabă, de cules, de…, veneau la mine – «dă-ne şi nouă oameni!». Dacă-mi cereai 50, 50 de români îi duceam, îi ştiam pe toţi, fiind unul dintre cei mai vechi de-acolo. Dar aici, dacă-mi ceri cinci oameni, şi-i cauţi la cârciumă, niciunul nu vrea să muncească, se mulţumesc că au ajutor social. Aici te costă cam 90 de lei un zilier, dar nu-I găseşti, de-aia am şi zis, mereu – cât mai multă tehnologie, că altfel… Eu nu ştiu ce naiba vom face la cules, aici am 6 hectare, dar mai am nişte prieteni italieni, au făcut o livadă la Balş, o să fie cam 50 de hectare acolo, de livadă. 25 de hectare anul ăsta sunt pe rod, le-am resuscitat, mai pun ei acum vreo 13, poate mai pun eu 10… Vor fi 60-70 de hectare de meri, cum vom culege, nu ştiu, or aducem chinezi, or…. Mi-am cumpărat o maşină de cules, îţi uşurează foarte mult munca, vreo 70% îţi uşurează munca, muncitorii doar pun pe benzi, iei mărul din pom şi-l pui pe bandă, în faţa ta“, a explicat fermierul cum ar putea evolua lucrurile în viitor, acel viitor în care şi-ar dori produse mai sigure şi în supermarket-uri şi chiar în pieţe, pentru că are o altă mare nemulţumire, legată de modul cum fermierilor români care nu produc bio li se permite să folosească tratamentele. Explică, astfel, şi de ce sunt mai sigure produsele fermierilor din Europa, chiar dacă se plâng consumatorii de faptul că nu se compară, la gust, cu cele româneşti.
Sursa: http://ziare.eclub.ro
