Tichia de mărgăritar Valerica

Dacă noua stea a politicii românești, Călin Georgescu, nu este (pour les connaîsseurs) o surpriză prea mare, este vina politicienilor încremeniți în vechi proiecte că mediocra (vedeți ce delicat pot fi?) Valerica a ajuns în finala pentru președinția României! Ironia soartei: cei care o acuzau pe „Veorica” pentru că „e proastă”, au ajuns să fie conduși și să o laude deșănțat pe Valerica – o persoană insipidă, cu o cultură generală care ar putea-o face să piardă con brio concursul „Ești mai deștept decât un copil de clasa a V-a?” și care are câteva lucruri deloc pozitive în comun cu Elena Udrea ot PDL… Ce anume au în comun cele două blonde ale lui Băsescu? Tenacitatea în dobândirea cu orice preț a puterii ar fi unul dintre lucrurile comune. Trebuie să dăm cu mopul? Dăm cu mopul! Trebuie sarmale? Facem sarmale! Trebuie să croșetăm? Croșetăm, frate! Orice, numai să punem mâna pe serviciile „discrete” și pe sacul cu bani al bugetului! În paranteză fie spus, beția puterii, care a cuprins multe persoane din serviciile speciale, îi face pe aceștia orbi la tăvălugul care o să vină peste ei și peste România: „pieirea ta prin tine, Israile!”…
Pe undeva, nu este o surpriză „balonul gol Valerica”, având în vedere că ea speră să fie președinta unei populații care, în urma mai multor studii destul de temeinice ale unor fundații din Europa (fie că suntem de acord sau nu cu rezultatele), aproape jumătate este analfabetă funcțional. Și, așa cum și-a demonstrat valabilitatea o veche vorbă din bătrâni: „Chioru-n Țara Orbilor e împărat”, nu ne mai miră că a ajuns în finala luptei prezidențiale o persoană care sunt mari șanse să ne facă să suspinăm de dorul lui Iohannis iar pe Băsescu să-l pună pe soclu de statuie încă de viu.
Uitându-mă cum cresc, împotriva oricărei logici, procentele Valericăi, mi-a venit în cap o scenă din 1990, când Petre Roman vizita APACA. Premierul de la acea vreme venise să se intereseze cum merge producția, cum e cu exportul, care sunt problemele fabricii, iar lucrătoarele de-acolo s-au adunat pe toate scările secției strigând de zor: „Nu vrem lei, nu vrem valută, vrem ca Roman să ne…”! Fiecare cu ce-l doare: țara arde de tătari, iar noi bem cu lăutari! Așa avea acum România nevoie de Valerica tot precum chelul de o tichie de mărgăritar! Se pare că rumânu’ o duce așa de bine, încât ar fi în stare să voteze și un sac de cartofi pentru scaunul de la Cotroceni! Suntem țăndări în politica externă – slugi la unii, dușmănoși cu alții pe care ar trebui să-i tratăm cu mai multă atenție, din toate punctele logice de vedere – suntem varză în politica internă, armata e pulbere (trebuie să vină ALȚII să ne apere iar fabricile noastre de armament au cam dispărut!), dar intelighenția electorală a rumânului propune ca vârf al politicii externe și al apărării țării nu pe cineva care să readucă la normal niște domenii în care va avea responsabilități supreme, ci pe cineva care e mai praf decât ruinele politicii și armatei române…
Cât despre Călin Georgescu – în paranteză fie spus, am avut plăcerea să-l întâlnesc cu câteva luni în urmă, la o întrunire de la Buzău, și de la care am primit o carte (un adevărat proiect de țară vizionar: „Hrană, Apă, Energie”) cu semnătura sa, făcută cu un stilou rafinat –, omul e un profesionist mânat de bune intenții. Desigur, ca oricare român autentic, e împotriva slugăririi străinilor și este pentru o bună vecinătate cu TOȚI vecinii, mai ales dacă sunt dotați cu armament nuclear, lucru deloc agreat de cei care bat mătănii în fața US of A sau a unei Europe în disoluție economică, socială și mai ales politică, dar plină de ifose. Când dormi în același pat cu elefantul, trebuie să fii foarte atent pe care parte se întoarce… Ce știe însă puțină lume este că domnul Georgescu a scris prefața cărții „Adevăratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma și războiul global împotriva democrației și sănătății publice”, care îl are ca autor pe Robert F. Kennedy Jr. Autorul este nepotul fostului președinte american JFK, și va face parte din echipa președintelui Trump, după preluarea portofoliului, în ianuarie 2025! Deci, a-l „lipi” pe Călin Georgescu de Putin e ori o dezinformare electorală pentru analfabeții politic, ori o consecință a unui creier evadat… Pur și simplu, omul vrea o relație absolut normală, liniștită, cu un vecin puternic! Cine dorește altfel, e un personaj belicos, periculos, care nu vrea binele României și pace în zonă, căruia-i propun ca, la nevoie, să își trimită EL cel dintâi copiii proprii în prima linie a frontului cu rușii! Sigur că da, același lucru îl solicit și alegătorilor Valericăi: să pună EI, primii, mâna pe pușcă și să fugă-n tranșeele din fața rușilor! Ah, pardon, am uitat: mulți alegători ai Valericăi sunt la căldurică, la multe mii de kilometri depărtare de ruși, așa că-și permit să aleagă aiurea, că NU EI suportă consecințele unor alegeri la mișto, ci noi, „proștii” rămași acasă, care ne uităm în gura celor de-afară – sigur că da, și cei plecați năpârlind de atâta pricepere în politica externă și în domeniul apărării…
Bref: Valerica este cea care ne va face să ne fie dor de Iohannis! Și ne mai mirăm de ce Dumnezeu a rămas ultima speranță a românului ajuns (cu toate că nu o recunoaște ÎNCĂ!) la vremea minții de pe urmă! Deși și aici cred că avem o problemă, pentru că Dumnezeu, când vrea să piardă o populație, mai întâi îi ia mințile, iar istoria dovedește asta din plin…