„Amnistia publică” a ucis de fapt, mai mulți oameni, decât cutremurul

Multă lume se va întreba: „cum a fost posibil?”, „de ce?”, „cine este responsabil?” și „de unde vine?”, această afirmație îndrăzneață, la prima vedere.
Am să vă explic în cele ce urmează, ce este cu această „amnistie publică” , aplicată în construcții (în Turcia) și de ce acest nefast obicei, care s-a perpetuat în timpul administrației Erdogan (de altfel un președinte bine intenționat, care-și iubește poporul, dar care a fost sfătuit greșit de către colaboratorii săi și într-un mod foarte neinspirat, în privința aplicării „amnistiei”), coroborat cu corupția din sectorul construcțiilor, sunt considerate de către mulți specialiști, care s-au pronunțat pe acest subiect , în urma analizelor realizate asupra tuturor evenimentelor, precedate de către teribilul cutremur, factorii determinanți, care au dus la prăbușirea clădirilor scuturate de cutremur și la pierderea a mii de vieți omenești.
Voi face referire la definiția termenului de amnistie și la ce anume reprezintă aceasta, în cazul sectorului de construcții, din Turcia. Amnistia a fost definită astfel: un act al puterii de stat prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte, nerespectarea de reguli, etc.) li se înlătură răspunderea penală și astfel li se suspendă pedeapsa; asemeni unui delict scos de sub sancțiunile legii , un fel de iertare obștească, un mod de a trece cu vederea nerespectarea regulilor și al regulamentelor, respectiv iertarea eludării de la acestea.
Ceea ce este mai dureros, pentru cei care au de suferit din cauza acestui obicei, a acestei cutume, este faptul că „amnistia publică”, a fost legalizată în Turcia (s-au oferit scutiri legale acelor structuri construite fără certificatele de siguranță necesare, în schimbul plății unei taxe).
Adică oricine a avut bani să achite această taxă de „amnistie”, a fost iertat de faptul că nu a respectat regulile din sectorul construcțiilor (a ridicat o construcție în mod ilegal, fraudulos, fie prin nerespectarea proiectului, fie prin adăugarea de etaje suplimentare sau prin fentarea prevederilor din planul urbanistic, evident cu complicitatea vădită a autorităților și neținând cont de gradul de încărcare care poate afecta structura de rezistență a unei clădiri, ori făcând rabat de la calitatea materialelor, ori pur și simplu modificând destinația construcției față de ce s-a stabilit în documentația de autorizare).
Complici și vinovați în această speță sunt, reprezentanții autorităților turcești, care au recepționat construcțiile prost executate, în baza „amnistiei publice” pe de o parte , iar pe de altă parte toți constructorii, care au realizat clădiri, folosindu-se de acest mârșav tertip (îi includem în această categorie și pe marii investitorii imobiliari, care cu multă poftă de îmbogățire nu au mai ținut cont de siguranța locatarilor, pe arhitecții și structuriștii care s-au făcut și ei părtași obiceiurilor bolnăvicioase și să nu-i excludem nici pe cei care au construit în regie proprie, într-un mod inconștient, punând astfel în pericol siguranța lor și a celor apropiați). Cu toții vor purta de acum înainte, stigmatul vinovăției pentru viețile pe care le-au distrus în urma practicilor nesănătoase la care s-au dedat.
Având scopul de a întări cele mai sus expuse, facem o paralelă între situația a două orașe, aflate în provincia Hatay, care au fost afectate în mod diferit de către cutremur și anume Erzin și Antakya.
Conform celor care desfășoară operațiunile de salvare și a celor care au vizitat Antakya, după cutremur, situația în acest oraș este devastatoare, multe persoane declarând că, „Antakya nu mai există” (peste 2000 de clădiri, fiind distruse complet). De ce? Fiindcă în Antakya s-a apelat foarte mult la această nefericită măsură de „amnistie publică”, aplicată multor construcții realizate în ultimii 10-15 ani și nu numai.
„Rönesans Rezidan”, un ansamblu cu blocuri de 12 etaje și 250 de apartamente, care a fost finalizat în 2013 în Antakya, Hatay, a fost distrus complet de cutremur și sute de oameni au murit prinși sub ruine, informa presa turcă zilele trecute. Ansamblul era prezentat de către dezvoltatorii imobiliari ca un „colț de rai“, fatidică denumire, nu-i așa?
În Erzin în schimb, unde autoritățile publice locale „nu au făcut niciun compromis în construcții” (s-a ținut cont de reglementările de siguranță, a fost respectat planul urbanistic și nicio clădire nu a depășit înălțimea de 5 nivele), adică unde lucrurile s-au făcut „ca la carte”, „by the book”, nu există nicio victimă, nicio clădire prăbușită, aproape nicio pauză de la viața de zi cu zi, doar câteva case și minaretele moscheilor fiind avariate, atât.
Matei Sumbasacu, inginer constructor specializat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic, reprezentant al Asociației Re:Rise, susține că domeniul construcțiilor este cel mai corupt din lume, precizând că în România situația este superioară din punct de vedere al calității construcțiilor față de Turcia. Acesta a explicat, ce înseamnă să nu respecți normele de construcție: „Din nefericire, realitatea este că acest domeniu al construcțiilor este cel mai corupt domeniu din lume, conform tuturor statisticilor. Fenomenul acesta se întâmplă pentru că proiectele din construcții sunt, de regulă, foarte complexe, implică foarte multe activități, foarte multe persoane care lucrează nu doar pe șantier, ci la concepția unei clădiri și atunci sistemele de asigurare a calității, oricât de bine sunt puse la punct, au scăpări mai mici sau mai mari. Făcând o comparație România – Turcia, aș îndrăzni să spun că totuși în România situația este superioară din punct de vedere al asigurării calității. Turcia este cumva renumită pentru nivelul de corupție din construcții, un nivel care s-a văzut în primul rând la cutremurul din 1999, s-a văzut și la cutremurul din aceste zile și la fiecare cutremur iese la suprafață acest fenomen al corupției în domeniul construcțiilor și iată și în domeniul construcțiilor corupția ucide”.
El a mai precizat că orice suprasarcină adăugată unei clădiri va avea efect la următorul cutremur: „Fiecare clădire are un sistem structural care este dimensionat pentru încărcările pe care clădirea le va avea. Principala încărcare este cea gravitațională, evident, deci greutatea clădirii. Dacă mărim pur și simplu așa pe șantier înălțimea clădirii, evident vom vorbi de un sistem structural subdimensionat. De cele mai multe ori acest lucru nu este neapărat întâlnit în practică, nu se adaugă etaje clădirii fără a redimensiona structural și acesta este luat în calcul. Încărcarea suplimentară din cele două etaje egale este de obicei luată în calculul structurii, problema este una mai degrabă de urbanism decât de calcul structural. Orice suprasarcină și în special când vorbim de o zonă seismică, orice suprasarcină, orice masă în plus adăugată clădirii va avea un efect la următorul cutremur. Pentru că cutremurele sunt fenomene inerțiale, efectul lor asupra unei clădiri depinde de masa clădirii și de încărcările care există în clădire”.
În concluzie, ca și în cazul edililor din Erzin unde s-a demonstrat că, dacă se dorește și ne vedem cu toții de treabă, respectând principii sănătoase de viață, fiind cât mai umani, dând dovadă de profesionalism , nefăcând concesii bolnăvicioase, respectând tot ceea ce trebuie respectat, evitând alergatul după „ciubuc” și după „cai verzi pe pereți” și nu în ultimul rând punând pe primul loc siguranța celor din jur și a noastră, se pot evita, cel puțin minimiza urmările dezastrelor. Aviz în acest sens autorităților din România, unde fenomenul construcțiilor ridicate „alandala”, a luat amploare.