Pesediștii gorjeni cred că poate fi salvat CE Oltenia!

În frunte cu deputatul Mihai Weber, parlamentarii de Gorj ai PSD – domnii senatori Florin Cârciumaru și Scarlat Iriza –, cărora li s-au adăugat și mulți alți colegi de partid din toată țara, a fost depus un proiect legislativ astfel încât strategia energetică a țării să nu mai fie lăsat la bunul plac al guvernării distructive a PNL, ci să fie aprobată prin lege, în parlamentul României, intrând astfel în rândul țărilor (Germania, Polonia, Austria, Franța…) care acordă producerii energiei pe bază de cărbune importanța pe care aceasta o merită.

După cum menționează însuși deputatul Weber, într-o postare pe Facebook: „Strategia energetică a României prevede menținerea unui mix energetic care să țină cont de necesitățile și de obligațiile internaționale ale României, dar și de realizarea scenariului optim de dezvoltare a sistemului energetic național. Iar în acest sens, pentru anul 2030, cu perspectivă spre 2050, se preconizează că energia produsă din cărbune va avea o pondere de peste 20%.

Nu pot decât să îmi exprim speranța că aleșii liberali vor pune pe primul plan interesele celor peste 13.000 de gorjeni de la CE Oltenia care își pot pierde locurile de muncă (fără a mai pune la socoteală și zecile de mii de angajați ai firmelor care depind direct sau indirect de activitatea CE Oltenia) și vor susține în Parlament acest proiect.

România poate și trebuie să devină independentă din punct de vedere energetic!”, a mai arătat deputatul gorjean.

Chiar și președintele Consiliului Județean Gorj, Cosmin Mihai Popescu, s-a pronunțat pentru menținerea unui echilibru social în Gorj, echilibru care ar putea să fie grav perturbat în cazul în care PNL ar pune mineritul pe butuci, lăsând fără pâine nu doar câteva mii de mineri, ci și alte zeci de mii de oameni care depind de aceștia – în primul rând, familiile lor, care vor beneficia astfel de tot mai puțină protecție socială, atât de necesară mai ales acum, în această criză economică generată de pandemia de coronavirus.

Ce ar mai rămâne de făcut, totuși, înainte de aceasta, ar fi stabilirea, într-un final, a unei strategii de dezvoltare economico-socială a României, fără de care strategia energetică nu are o valoare deosebită, neștiindu-se astfel în ce direcții, pe ce ramuri și sectoare economice să își planifice dezvoltarea producției de energie, ca să scăpăm odată și odată de acest import care ne secătuiește bugetul și ne răpește bani care ar putea fi alocați în schimb în sectoarele educației sau sănătății. Iar gazul metan, pe care peneliștii vor să îl ardă aproape degeaba în locul cărbunelui, să fie folosit la producerea atât de utilelor și importantelor medicamente, cauciucuri și fibre sintetice, mase plastice ori îngrășăminte, care vor aduce, cu siguranță, mult mai mulți bani la mia de metri cubi de gaze decât dacă acestea ar fi arse în termocentrale… Capitalismul înseamnă și eficiență. De ce să alegem, mereu, cea mai dezavantajoasă variantă, dacă spunem că dorim să ne dezvoltăm? Când între vorbe și fapte apar diferențe, atunci apare și îndoiala – legitimă, de altfel – că se dorește, într-adevăr, dezvoltarea României…