Actualitate

Un român a convins 155 de cetățeni germani să plătească avans pentru mașini care nu existau în realitate

Un bărbat din Râmnicu Vâlcea a reușit să păcălească peste 100 de cetățeni străini că le va vinde mașini ieftine. Cel puțin asta reiese din ancheta unor polițiști germani. Pe numele românului urmărit internațional a fost emis un mandat european de arestare, pus în aplicare luni, 15 iulie.
Polițiștii din cadrul Serviciului de Investigații Criminale și Serviciului de Combaterea Crimei Organizate au pus în aplicare un mandat european de arestare emis pe numele unui bărbat de 32 de ani, din municipiul Râmnicu Vâlcea.
Bărbatul urmărit internațional a fost încătușat luni, 15 aprilie. Mandat european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Germania. Acesta este cercetat pentru săvârșirea a 155 de infracțiuni de înșelăciune și tentativă de înșelăciune.
Vâlceanul posta pe diverse site-uri din Germania anunțuri cu diverse mașini la prețuri extrem de tentante, iar apoi îi convingea pe cei interesați să-i dea un avans, ca să fie siguri că vor deveni în scurt timp proprietarii acestora. Numai că nu ajungeau niciodată în posesia mașinilor, fiindcă autoturismele nu existau faptic.
Nu se știe deocamdată paguba comisă de român, ancheta fiindcă încă în derulare. De asemenea, există posibilitatea ca vâlceanul să nu fie singur în această afacere.
Bărbatul a fost prezentat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care a dispus măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, astăzi fiind încarcerat în Centrul de Rețineri și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție Județean Argeș.

„Țeparii” din Vâlcea, obișnuiții site-urilor auto germane

Metoda folosită nu este una nouă. În urmă cu mai bine de 10 ani, o rețea de „țepari” creată în Râmnicu Vâlcea acționa pe unul dintre cele mai populare site-uri auto dn Germania: www.mobile.de. Anunțurile de pe internet, de vânzări de mașini, motociclete, chiar și bărci second hand, ascundeau escrocherii rafinate. Erau anunțuri-momeală cu produse la prețuri foarte bune. Băieții pretindeau că au altă cetățenie: franceză, engleză și că sunt nevoiți să se mute cu serviciul, motiv pentru care sunt presați să-și vândă mașina rapid și ieftin. Toate aceste amănunte erau folosite ca să nu ridice suspiciuni. În plus, recomandau ca tranzacția să fie făcută prin firme de curierat sigure, precum cele din Marea Britanie. Deși paginile unor astfel de firme erau ireproșabile, totul era de fapt o escrocherie, firmele de curierat la care ajungeau banii nu existau în realitate. Așa-zisele companii de curierat extrem de „populare” și „sigure”, erau de tip „escrow”.
Foloseau de fiecare dată un argument imbatabil pretinzând că banii trebuie să fie trimiși nu vânzătorului, ci firmei care se ocupă de transport, bani care ar fi ajuns la destinație abia după livrarea produsului. În plus, dacă nu exista mulțumire, cumpărătorii aveau posibilitatea să returneze marfa și să primească banii în schimb. Un alt argument menit să-i convingă pe cumpărători, consta în faptul că firma de curierat urma să se ocupe nu doar de transferul banilor și transport, ci și de acte. Cumpărătorii primeau link-ul către firmă, cu toate instrucțiunile necesare. Doar că link-ul ducea către un site-fantomă sau clonat. Formularele de pe site cereau, în general, date personale sau financiare confidențiale.
Numai că firmele de curierat nu existau în realitate. Site-urile erau copiate, clonate după cele ale unor firme respectabile. La prima vedere păreau exact ce pretindeau că sunt, având incluse tot soiul de date, de la numărul de TVA, la adrese, mail etc., ca să risipească orice suspiciune.
Firmele de tip „escrow” există în realitate, sunt intermediari care garantează că produsul va ajunge la cumpărător, iar banii la vânzător. Revenind la escroci, ca să-și convingă victimele se ofereau chiar să plătească integral costurile de expediție, punând accent pe încrederea pe care o aveau în firmele de curierat, care – chipurile – pregăteau transportul și apoi trimiteau toate datele pe e-mail legate de durata transportului, data la care va fi livrat produsul și numărul de urmărire al coletului, pentru a se urmări online traseul mașinii.
După primirea datelor, cumpărătorii trebuiau să trimită în contul firmei 30% din valoarea tranzacției, în general mii de euro care, n-ar fi intrat în contul vânzătorului imediat, ci al companiei de curierat. Abia ulterior, după o săptămână lucrătoare se putea începe expediția. Vânzătorii oferea o perioadă tot de o săptămână lucrătoare pentru cumpărător, ca să se asigure că marfa este în regulă, actele la fel și să facă și restul plății. În realitate, totul însă reprezenta doar o metodă bine pusă la punct de înșelăciune, până când site-ul devenea inactiv, apoi dispărea, moment în care cumpărătorii de bună credință realizau că sunt victime.

Sursa: http://ziare.eclub.ro