Actualitate

Reconstrucţii complexe de mandibulă cu tehnologie 3D, într-un spital de provincie

Trei medici chirurgi de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina, judeţul Olt, realizează de cinci ani intervenţii reconstructive din ce în ce mai complexe, care în străinătate costă zeci de mii de euro. Au pornit împrumutând aparatura, iar în prezent oferă şansa la operaţii salvatoare pacienţilor care se adresează Spitalului Judeţean.
Un tânăr de 40 ani, din judeţul Vâlcea, care risca să-şi piardă o parte din mandibulă, cu consecinţe biologice şi sociale grave, a fost operat cu succes la începutul lunii iulie în Slatina, la Spitalul Judeţean de Urgenţă. O echipă alcătuită din tineri chirurgi, împreună cu un imagist, un anestezist şi un anatomo-patolog dedicaţi, a reuşit o operaţie complexă de îndepărtare a unei tumori benigne, dar care avea un risc mare de dezvoltare, continuată cu reconstrucţia mandibulei cu ajutorul masei osoase prelevate de la nivelul gambei. Deşi intervenţia în sine nu constituie o premieră la spitalul din Slatina, astfel de operaţii fiind realizate şi în trecut, în ultimii cinci ani, de aceeaşi echipă de chirurgi, în colaborare şi cu alţi colegi, există totuşi o premieră: pentru prima dată, planificarea operaţiei, care înseamnă 90% din reuşita intervenţiei, a fost făcută folosindu-se tehnologia 3D.

Cine sunt medicii şi cum a decurs totul

Pacientul a fost mai întâi văzut, în cabinetul din ambulatoriul de specialitate al Spitalului Judeţean Slatina, de dr. Mădălin Săndulescu, de la Compartimentul de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială. „Iniţial, el nu ştia nimic despre prezenţa acestei formaţiuni tumorale, a venit pentru nişte acuze minore, care păreau să ţină mai mult de sfera stomatologică, însă la examinarea amănunţită, am observat că e ceva mai mult decât atât. Avea dureri la nivelul mandibulei, pe partea stângă, nu foarte intense, o jenă dureroasă, mai degrabă, iar în spate de tot, în regiunea molară, prezenta o mică excrescenţă mucoasă, care aparent nu punea nicio problemă. Era ceva ce n-ar fi trebuit să fie acolo”, a relatat dr. Săndulescu despre prima întâlnire cu pacientul. A urmat radiografia specifică sferei stomatologice, iar acesta a fost momentul în care s-au observat modificările produse de tumoare, aşa că pacientul a fost internat pentru investigaţii amănunţite. S-a realizat o analiză la computerul tomograf, s-a continuat cu o biopsie, iar anatomo-patologul a confirmat tumoarea benignă, „dar cu potenţial de dezvoltare foarte important, exact ca una malignă, singura diferenţă fiind aceea că nu metastazează”, a explicat medicul.

Şase operaţii în zece ore

Au urmat discuţiile în echipă, între dr. Săndulescu, specialist în chirurgie oro-maxilo-facială şi dr. George Craioveanu, medic cu aceeaşi specializare, concluzia fiind că tumoarea trebuie extirpată. Pentru reconstrucţia mandibulei, însă, un proces deosebit de complex, echipa s-a întregit, ca şi în experienţele anterioare, cu dr. Andrei Ştefănescu, medic specializat în chirurgie plastică şi reconstructivă. Concret, cei trei medici au avut de îndepărtat tumoarea, intervenţie urmată de reconstrucţia mandibulei cu os prelevat din gamba stângă a pacientului. Practic, în aceeaşi intervenţie chirurgicală, care a fost efectuată în mai bine de zece ore, au fost cuprinse şase operaţii. Un episod important l-a constituit planificarea intervenţiei. Pentru această etapă, medicul George Craioveanu a apelat la un specialist IT din Craiova, Cătălin Ciobârcă, un bun prieten, care, pe baza imaginilor obţinute la computerul tomograf, a reprodus fidel, cu ajutorul imprimantei 3D, mandibula pacientului.

Imprimanta 3D scurtează timpul din sala de operaţie

„Noi preoperator, pe baza computerului tomograf, printăm 3D acest model, stabilim pattern-ul de rezecţie, după ce stabilim ceea ce trebuie să rezecăm, ca să putem reconstrui mandibula dreaptă printr-un procedeu computerizat de mirroring”, a explicat dr. Craioveanu. Pe baza imaginilor CT s-a printat mandibula pacientului folosindu-se tehnologia 3D, iar medicii şi-au putut astfel programa pas cu pas intervenţia, scurtând efectiv timpul petrecut în sala de operaţie. „Modelăm această placă pe mandibula sănătoasă, aşa cum trebuie să arate, stabilim modelul pe unde trebuie să tăiem, stabilim unde trebuie să dăm găurile, o sterilizăm, o secţionăm exact unde trebuie. Apoi, intraperator, doar secţionăm mandibula şi fixăm placa astfel încât să ne lase nouă cât mai puţină marjă de eroare. Asta înseamnă planificare 3D. A fost prima dată când am folosit modelarea plăcii pe model tridimensional”, a mai precizat dr. Craioveanu.
Pentru o reconstrucţie cât mai aproape de cea fiziologică, placa de titan nu este suficientă, prin urmare a fost nevoie de recoltare de os dintr-o altă parte a corpului, procedură care îi dă posibilitatea pacientului ca într-o zi să poată face implant dentar. Dr. Andrei Ştefănescu a fost cel care a recoltat o bucată de fibulă împreună cu vasele de sânge, anastomozate la vasele cervico-faciale, toate suturile având loc sub microscop. Întreaga procedură i-a fost explicată pe larg pacientului. Dr. Craioveanu detaliază: „Nu-i suficient să punem doar placa de titan, pentru că aici a fost os şi atunci trebuie să punem os. Şi domnul doctor recoltează de la nivelul gambei drepte sau stângi un fragment osos, cu care se reconstruieşte mandibula şi, într-un termen de patru-şase luni, va avea loc osteosinteză între fragmentele osoase. Domnul doctor prezervă atât artera, cât şi vena care irigă acel fragment osos şi noi prezervăm la nivelul gâtului o arteră şi o venă, în speţă artera şi vena facială, şi dumnealui suturează artera fibulară la artera facială şi vena fibulară la vena facială”.

Sală de operaţii comună cu Urgenţele

Perioada postoperatorie îi ţine în continuare pe medici cu sufletul la gură. În primele zile, pacientul este urmărit îndeaproape de medic, oră de oră, în următoarele – la câteva ore, iar acest întreg proces necesită un consum de forţe umane foarte mare, în condiţiile în care schema de personal presupune prezenţa unei asistente medicale, cel mult două pe tură, pentru întreg compartimentul de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială. Pentru intervenţiile complexe de acest tip, intervalul critic este între 10 şi 14 zile, iar personalul suficient pare să fie, la acest moment, cea mai mare problemă, alături de necesitatea unei săli de operaţii proprie pentru compartimentul de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială. Pentru că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, intervenţiile complexe de tipul celei prezentate necesită programare şi nu pot fi realizate cu o frecvenţă mai mică de o lună şi jumătate, cu atât mai mult cu cât sala de operaţii în care se intră este folosită şi pentru urgenţe şi oricând programările pot fi date peste cap. „Este deficit major de personal, ceea ce ne limitează, să spun aşa, posibilitatea de a face această operaţie într-un interval mai mic de patru-şase săptămâni”, a declarat dr. Craioveanu, opinia fiind susţinută şi de dr. Ştefănescu. „Cam asta e provocarea. OK, am dovedit că se poate face această intervenţie complexă în Spitalul Judeţean Slatina, marea provocare e dacă o putem face în mod uzual”, a completat Ştefănescu. Din echipa care a realizat intervenţia complexă au făcut parte, de asemenea, medicul specializat în imagistică medicală Anca Iordache, cea care a realizat tomografia computerizată pe baza căreia s-a făcut printarea mandibulei, medicul anatomo-patolog Mihaela Muntean şi medicul anestezist Alina Chiriac.

Intervenţie de 60.000-80.000 de euro

Specialiştii ţin să precizeze că o astfel de intervenţie, care nu se realizează încă în toate clinicile universitare din ţară, nu presupune costuri pentru pacienţii asiguraţi, deşi în străinătate o astfel de operaţie costă între 60.000 şi 80.000 de euro. Aceste detalii sunt cu atât mai interesante cu cât, pentru a face posibile astfel de intervenţii la Spitalul Judeţean, medicii au utilizat la început aparatură împrumutată de la diverse firme, pentru a demonstra că se poate şi că lista de investiţii solicitate conducerii spitalului se justifică. Următorul pas, după existenţa unei săli proprii în blocul operator şi o schemă de personal adecvată, ar putea fi înfiinţarea unei secţii separate de chirurgie oro-maxilo-facială, adresabilitatea şi numărul intervenţiilor susţinând acest deziderat.

„La alte spitale mi-au spus că nu au echipă pentru asemenea operaţie”

Pacientul căruia i-a fost reconstruită mandibula de echipa de medici de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina se numeşte Ilie Costea şi are 40 de ani. El povesteşte cum a decurs totul şi cum a ales spitalul din Slatina. „Am avut un doctor stomatolog la Craiova, care mi-a depistat tumoarea aceasta la mandibulă, după care dumnealui m-a trimis aici, la domnul doctor Săndulescu. După radiografie a văzut, mi-a explicat ce este de făcut, a spus că în primă fază trebuie să fac biopsia, să vadă de ce natură este chistul, după care o să vin la operaţie, pe care mi-a explicat-o în detaliu, mi-a spus inclusiv care sunt riscurile. Am mai fost şi la alte spitale, sincer, şi lumea mă întreba: «Domnule, dar de ce la Slatina, de ce nu mergi la Bucureşti?», mai ales că eu lucrez acolo. Există o impresie, aşa, mai aparte despre doctorii din provincie. Însă mie mi-a plăcut comportamentul doctorilor, felul în care mi-au explicat în detaliu, cu toate amănuntele operatorii, postoperatorii, absolut tot. Mi-au arătat mandibula printată – «Uite, aşa e mandibula ta, aşa trebuie să fie normal» – absolut tot-tot-tot. La alte spitale mi-au spus că nu au echipă pentru asemenea operaţie, fiind o intervenţie mai grea, ba nu aveau plastician, ba… Respect pentru domnii doctori şi doamnele asistente! Am avut parte de un tratament foarte OK şi, după cum vedeţi, n-am nici două luni de la operaţie şi deja mă simt foarte bine, a decurs totul cum ne-au spus dumnealor.”
Ilie Costea spune că i s-a explicat de la început că e nevoie să i se ia o bucată din osul de la picior şi i se va monta în mandibulă cu o placă de titan, în primă fază. Se putea pune numai placa de titan, dar era garantată doar aproximativ doi ani. „Reconstrucţia cu os are avantajul că, după doi ani, când o să dau jos placa de titan, pot să implantez măsele. Mai exista varianta să iau os de la şold, să salvez piciorul, cum ar veni, dar fiind vasele de sânge mult mai mici, aveam riscul să nu fie OK operaţia. A fost destul de mare tumoarea, şi la fibulă, fiind vasele mai lungi de sânge, se vor lega”, a declarat pacientul, menţionând că are speranţa ca în curând viaţa sa să-şi reia cursul firesc.
„N-aş putea să spun că este normală, dar cât de cât se apropie. Cred că în două săptămâni va fi şi mai bine, mai puţin cu mestecatul în partea asta. Cu piciorul merg, conduc, chiar este OK. Tot doctorii de aici m-au îndrumat către Constanţa să merg să fac terapie hiperbară pentru recuperare, am făcut şase şedinţe”, a mai precizat pacientul.

„Nu am fost nevoit să trimit pacienţii să cumpere ceva”

Medicii chirurgi Mădălin Săndulescu, George Craioveanu şi Andrei Ştefănescu au făcut primele două operaţii împreună într-un alt spital. Explică dr. Ştefănescu: „De cinci ani eu sunt la Slatina, dar colaborarea a început pe scările spitalului din Craiova. Eu am lucrat opt luni la spitalul din Craiova, după ce am terminat rezidenţiatul, acolo am făcut noi primele două intervenţii”. La o vreme după aceea, echipa s-a reunit la Spitalul din Slatina şi a reuşit intervenţii de mare fineţe, pe care le prezintă colegilor cu ocazia manifestărilor medicale. Cel mai mare plus, consideră dr. Ştrefănescu, este că în spitalul din Slatina medicii sunt sprijiniţi material, astfel încât să poată acorda serviciile medicale pentru care au competenţe. „Nu am fost nevoit să trimit pacienţii să cumpere ceva, dar asta nu înseamnă că pică din cer. Nu vin de-a gata, nu se gândeşte altcineva în locul meu, trebuie să faci referate, să ceri. Chiar cred că îmi ating obiectivele mult mai uşor decât aş fi făcut-o în altă parte”, a mai spus medicul, dezvăluind că astăzi lucrează în spitalul de provincie cu aparatură care se regăseşte şi în marile spitale universitare din ţară. „Deocamdată, n-am trimis niciun pacient la alt spital, în afară de cazurile pentru care protocolul impune transferul. Am zis deocamdată, n-am zis că nu voi fi nevoit niciodată să fac asta”, a concluzionat dr. Ştefănescu.

Sursa: http://ziare.eclub.ro/